Iun 29, 2020 Calivita No Comments

Tratament Naturist Alzheimer Calivita

 

Produse naturale Calivita recomandate in Alzheimer:

    • Boala Alzheimer (BA) este o boală lentă, progresivă a creierului care este caracterizată prin insuficienţă de memorie şi, eventual, tulburări de raţionament în, planificare, vorbire şi percepţie;
    • Probabilitatea de a avea boala Alzheimer creşte semnificativ după vârsta de 70 şi poate afecta aproximativ 50 % din persoanele cu vârsta de peste 85 ani;
    • Principalul factor de risc pentru boala Alzheimer este înaintarea în vârstă. Există, de asemenea, factori genetici de risc şi altele;
    • Există 10 semne clasice de avertizare ale bolii Alzheimer: pierderi de memorie, dificultăţi în realizarea sarcinilor familiare, probleme cu limbajul, dezorientare în timp şi spaţiu, raţionament slab sau în scădere, probleme cu gândirea abstractă, lucruri amplasate greşit, schimbări în starea de spirit sau în comportament, schimbări de personalitate şi pierderea iniţiativei;
    • Cauza (ele) bolii Alzheimer este (sunt) necunoscută (e). Deşi, acumularea de amiloid proteină în creier este suspectată că ar juca un rol;
    • Boala Alzheimer este diagnosticată atunci când: 1) o persoană prezintă un declin cognitiv suficient pentru a îndeplini criteriile de demenţă; 2) evoluţia clinică este în concordanţă cu cea a bolii Alzheimer; 3) nici alte boli cerebrale sau alte procese nu prezintă explicaţii mai bune pentru demenţă. Multe alte cauze de demenţă sunt testate în scopul diagnosticării bolii Alzheimer;
    • Gestionarea bolii Alzheimer constă în tratamente medicamentoase şi ne medicamentoase.

Ce este demenţa?

Demenţa este un sindrom caracterizat prin:

      1. deprecierea memoriei;
      2. deprecierea altui domeniu de gândire, cum ar fi capacitatea de a organiza gândurile şi raţiunea, capacitatea de a folosi limbajul, sau abilitatea de a vedea cu exactitate lumea vizuală (nu din cauza bolii oculare); şi
      3. aceste deficienţe sunt suficient de severe pentru a provoca o scădere a nivelului normal de funcţionare al pacientului.

Deşi anumite tipuri de pierderi de memorie sunt elemente normale ale îmbătrânirii, modificările datorate îmbătrânirii populaţiei, nu sunt suficient de severe pentru a interfera cu nivelul funcţiei. Multe boli diferite pot provoca demenţă, dar boala Alzheimer este de departe cea mai frecventă cauză de demenţă, în Statele Unite şi în majoritatea ţărilor din lume.

Ce este boala Alzheimer?

Boala Alzheimer (BA) este o boală a creierului cu evoluţie lentă care este caracterizată prin insuficienţă de memorie şi, eventual, tulburări de raţionament în, planificare, limbaj, şi percepţie. Mulţi oameni de ştiinţă consideră că boala Alzheimer rezultă dintr-o creştere a producţiei sau din acumularea unei proteine specifice (proteina beta-amiloidă) în creier, care duce la moartea celulelor nervoase.
Probabilitatea de a avea boala Alzheimer creşte semnificativ după vârsta de 70 şi poate afecta aproximativ 50 % din persoanele cu vârsta de peste 85 ani. Cu toate acestea, boala Alzheimer nu este o parte normală a procesului de îmbătrânire şi nu este ceva care se întâmplă în mod inevitabil mai târziu în viaţă. De exemplu, mulţi oameni trăiesc peste 100 de ani şi niciodată nu au dezvoltat boala Alzheimer.


Cine dezvoltă boala Alzheimer?

Principalul factor de risc pentru boala Alzheimer este înaintarea în vârstă. Pe măsură ce populaţia îmbătrâneşte, frecvenţa bolii Alzheimer continuă să crească. Zece la suta din persoanele de peste 65 de ani şi 50 % dintre cei peste 85 de ani au boala Alzheimer. Cu excepţia cazului în care tratamente noi sunt dezvoltate pentru a reduce probabilitatea de a dezvolta boala Alzheimer, se aşteaptă ca numărul persoanelor cu boala Alzheimer în Statele Unite să fi de 14 milioane până în anul 2050.

Există, de asemenea, factorii genetici de risc pentru boala Alzheimer. Cei mai mulţi pacienţi dezvoltă boala Alzheimer după vârsta de 70 de ani. Cu toate acestea, 2 % – 5 % dintre pacienţi dezvoltă boala în deceniul patra sau cinci de viaţă (40 sau 50 de ani). Cel puţin jumătate din aceşti pacienţi cu debut precoce au moştenit mutaţii genetice asociate cu boala Alzheimer. Mai mult decât atât, copiii unui pacient cu boala Alzheimer precoce, care are una dintre aceste mutaţii genetice prezintă un risc de 50 % de a dezvolta boala Alzheimer.

Există, de asemenea, un risc genetic pentru cazurile cu debut întârziat. O formă relativ comună a unei gene situate pe cromozomul 19 este asociată cu boala Alzheimer cu debut tardiv. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor de boală Alzheimer, riscurile genetice specifice nu au fost încă identificate.

Alţi factori de risc pentru boala Alzheimer includ tensiune arterială crescută (hipertensiune arterială), boala coronariană, diabetul zaharat, precum şi colesterolul crescut din sânge. Persoanele care au mai puţin de opt ani de şcoală au, de asemenea, un risc crescut pentru boala Alzheimer. Aceşti factori cresc riscul de boală Alzheimer, dar în nici un caz nu se poate spune că boala Alzheimer este inevitabilă între persoanele cu aceşti factori.
Toţi pacienţii cu sindromul Down vor dezvolta modificări cerebrale ale bolii Alzheimer până la 40 de ani. Acest fapt a fost, de asemenea, un indiciu pentru „ipoteza amiloid-ului în cazul bolii Alzheimer” (a se vedea secţiunea mai departe în acest articol).

Care sunt simptomele bolii Alzheimer?

Debutul bolii Alzheimer este de obicei treptat, şi prezintă un progres lent. Problemele de memorie pe care membrii familiei le resping iniţial ca „o parte normală a procesului de îmbătrânire” sunt remarcate în retrospectivă de familie ca fiind primele etape ale bolii Alzheimer. Când memoria şi alte probleme de gândire încep să afecteze în mod constant nivelul obişnuit de funcţionare; familia începe să suspecteze că se întâmplă ceva mai mult decât „îmbătrânirea normală”.

Problemele de memorie, în special pentru evenimentele recente (memoria pe termen scurt) sunt comune mai devreme în cursul bolii Alzheimer. De exemplu, individul poate uita, în repetate rânduri, să dezactiveze un fier de călcat sau nu reuşeşte să-şi reamintească care dintre medicamentele de dimineaţă au fost luate. Modificările uşoare de personalitate, cum ar fi slaba spontaneitate, apatia şi tendinţa de a se retrage din interacţiunile sociale, pot să apară la începutul bolii.

Pe măsură ce boala progresează, problemele cu gândirea abstractă şi cu alte funcţii intelectuale se dezvoltă. Persoana poate începe să aibă probleme cu cifrele atunci când lucrează cu facturi, cu înţelegerea a ceea ce citeşte sau cu organizarea zilei de lucru. Tulburările suplimentare de comportamentul şi aspect pot fi, de asemenea, observate la acest punct, cum ar fi agitaţia, iritabilitatea, cheful de ceartă şi o capacitate diminuată de a se îmbrăca adecvat.

Mai târziu, în cursul tulburării, persoanele afectate pot deveni confuze sau dezorientate cu privire la ce lună sau an este, să fie în imposibilitatea de a descrie cu exactitate locul în care trăiesc, sau să fie în imposibilitatea de a numi un loc vizitat. În cele din urmă, pacienţii pot hoinări, pot fi în imposibilitatea de a se angaja într-o conversaţie, fi haotici în starea de spirit, necooperanţi şi pot pierde controlul vezicii urinare şi al intestinului. În stadiile avansate ale bolii, persoanele pot deveni complet incapabile de a se îngriji. Ulterior poate surveni moartea, probabil, de la pneumonie sau o altă problemă care apare în stadiile grave de deteriorare a sănătăţii. Cei care dezvoltă tulburarea mai târziu în viaţă, de cele mai multe ori, mor de alte boli (cum ar fi bolile de inimă), mai degrabă decât ca o consecinţă a bolii Alzheimer.

Zece semne de avertizare ale bolii Alzheimer

Asociaţia Alzheimer a realizat următoarea listă de semne de avertizare care includ simptome frecvente ale bolii Alzheimer. Indivizii care prezintă mai multe dintre aceste simptome ar trebui să meargă la un medic pentru o evaluare completă.

      1. Pierderi de memorie;
      2. Dificultăţi în realizarea sarcinilor familiare;
      3. Probleme cu limbajul;
      4. Dezorientare în timp şi spaţiu;
      5. Raţionamentul slab sau în scădere;
      6. Probleme cu gândirea abstractă;
      7. Amplasarea greşită a lucrurilor;
      8. Modificările în starea de spirit sau comportament;
      9. Modificări de personalitate;
      10. Pierderea iniţiativei.

Este normal pentru anumite tipuri de memorie, cum ar fi capacitatea de a reţine liste de cuvinte, de a se reduce o dată cu îmbătrânirea normală. De fapt, indivizii normali de 50 de ani îşi vor aminti doar aproximativ 60 % dintre elementele din unele tipuri de teste de memorie, faţă de indivizii de 20 de ani. În plus, toată lumea uită, şi în fiecare individ de 20 ani este foarte conştient că de mai multe ori el sau ea nu a putut găsi un răspuns la un test pe care el sau ea l-a ştiut o dată. Aproape nici o persoană de 20 ani nu-şi face griji atunci când el / ea uită ceva, că ar prezenta „stadiile incipiente ale bolii Alzheimer”, în timp ce un individ de 50 sau 60 de ani, cu câteva probleme de memorie se poate îngrijora că prezintă „stadiile timpurii ale bolii Alzheimer”.

Tulburări cognitive uşoare

Criteriile de demenţă sunt conservatoare adică un pacient trebuie să fi avut un declin considerabil în capacitatea de a gândi înainte ca un diagnostic de demenţă să fie necesar. Progresia bolii Alzheimer este atât de înşelătoare şi lentă încât pacienţii trec printr-o perioadă de declin în care memoria lor este în mod clar mai rea decât înainte, dar ei încă nu îndeplinesc criteriile pentru demenţă. Acest sindrom de tranziţie se numeşte Tulburare Cognitivă Uşoară (MCI). Persoanelor afectate de MCI au tulburări cognitive, care sunt demonstrată prin teste neuropsihologice formale, dar sunt încă în măsură să funcţioneze bine.

Testarea formală neuropsihică, de obicei, înseamnă că pacientul administrează un set de teste standardizate de memorie şi de gândire. Unele dintre aceste teste sunt ceva de genul testelor IQ pe care s-ar putea să le fi făcut în şcoală. Atunci când aceste teste au fost dezvoltate, au fost administrate la sute sau mii de oameni, astfel că statisticile sunt disponibile pentru a indica cum se compară scorul unei persoane cu un eşantion de persoane sănătoase de aceeaşi vârstă. În cazul în care scorul unei persoane este de 50 %, aceasta înseamnă că el sau ea a făcut mai bine decât cel puţin 50 % din persoanele normale care au făcut testul. Persoanele cu scoruri mai mici – de multe ori sub 7 % – sunt considerate a avea MCI.

Există câteva forme de MCI. Poate că cel mai frecvent este asociată cu afectarea memoriei, dar nu şi cu capacitatea de a planifica şi raţiona. Persoanele cu acest tip numit ” MCI amnestic” (amnestic vine de la „amnezie” şi înseamnă fără memorie) au un risc crescut de a dezvolta boala Alzheimer în următorii câţiva ani. Persoanele cu memoria neschimbată, dar cu raţionamentul sau judecata alterate (denumită MCI non-amnestic) au un risc mai mic de a dezvolta boala Alzheimer.
Ca tratamente sunt dezvoltate, cele care reduc riscul de a dezvolta boala Alzheimer sau care încetinesc ritmul evoluţiei (din iunie 2007, nici un astfel de medicament nu a fost aprobat de FDA), recunoaşterea MCI amnestic va fi tot mai importantă. Se speră că vor fi dezvoltate medicamente, care vor încetini ritmul evoluţiei MCI a bolii Alzheimer sau vor preveni complet dezvoltarea bolii Alzheimer.

Care sunt cauzele bolii Alzheimer?

Cauza (le) bolii Alzheimer nu este (sunt) cunoscut (e). „Ipoteza cascadei amiloide” este ipoteza cea mai larg discutată şi cercetată cu privire la cauza bolii Alzheimer. Cele mai puternice date care susţin ipoteza cascadei amiloide provin din studiul instalării precoce moştenite (genetice) a bolii Alzheimer. Mutaţiile asociate cu boala Alzheimer au fost descoperite la aproximativ jumătate din pacienţii cu boala cu debut precoce. La toţi aceşti pacienţi, mutaţia conduce la producerea în exces, în creier, a unei forme specifice a unui fragment mic de proteină, denumită Abeta (Aβ). Mulţi oameni de ştiinţă cred că în majoritatea cazurilor sporadice (de exemplu, ne moştenite) de boală Alzheimer (acestea alcătuiesc marea majoritate a tuturor cazurilor de boală Alzheimer) există o îndepărtare prea slabă a acestei proteine Aβ, mai degrabă decât producţia ei prea mare. În orice caz, o mare parte din cercetare pentru găsirea modalităţii de a preveni sau încetini boala Alzheimer s-a concentrat pe modalităţile de a reduce cantitatea de Aβ din creier.

Care sunt factorii de risc pentru boala Alzheimer?

Cel mai mare factor de risc pentru boala Alzheimer este înaintarea în vârstă. Probabilitatea de a dezvolta boala Alzheimer se dublează la fiecare 5.5 ani, între 65 şi 85 de ani. Având în vedere că doar 1 % – 2 % din persoanele de 70 de ani au boala Alzheimer, în unele studii aproximativ 40 % din persoanele cu vârsta de 85 ani au boala Alzheimer. Cu toate acestea, cel puţin jumătate dintre oamenii care trec de 95 de ani nu au boala Alzheimer.
Formele obişnuite ale anumitor gene cresc riscul de a dezvolta boala Alzheimer, dar nu provoacă în mod invariabil boala Alzheimer.

Cea mai studiată genă „risc” este cea care codifică apolipoproteina E (apoE). Gena apoE are trei forme diferite (alele) – apoE2, apoE3 şi apoE4. Forma de genă apoE4 a fost asociată cel mai frecvent (dar nu toate)cu un risc crescut de boală Alzheimer la populaţiile studiate. Frecvenţa versiuni apoE4 a genei în populaţia generală variază, dar este întotdeauna mai mică de 30 % şi mai frecvent 8 % – 15 %. Persoanele cu o copie a genei E4, de obicei, au un risc de două – trei ori mai mare de a dezvolta boala Alzheimer. Persoanele cu doua copii ale genei E4 (de obicei în jurul valorii de 1% din populaţie) au o creştere de aproximativ nouă ori a riscului. Cu toate acestea, chiar şi persoanele cu doua copii ale genei E4 nu fac întotdeauna boala Alzheimer. Cel puţin o copie a genei E4 se regăseşte în 40 % dintre pacienţii cu boala Alzheimer sporadică sau cu debut tardiv.

Acest lucru înseamnă că, la majoritatea pacienţilor cu boala Alzheimer, nici un factor de risc genetic nu a fost încă găsit. Cei mai mulţi experţi nu recomandă ca copiii pacienţilor adulţi cu boala Alzheimer ar trebui să facă testarea genetică pentru gena apoE4, deoarece nu există nici un tratament pentru boala Alzheimer. Când tratamentele medicale care împiedică sau reduc riscul de apariţie a bolii Alzheimer devin disponibile, testarea genetică poate fi recomandată pentru copii pacienţilor adulţi cu boala Alzheimer, astfel încât aceştia să poată fi trataţi.

Multe, dar nu toate studiile au descoperit că femeile au un risc mai mare de boală Alzheimer decât bărbaţii. Este cu siguranţă adevărat că femeile trăiesc mai mult decât bărbaţii, dar vârsta în sine nu pare să explice frecvenţa crescută la femei. Frecvenţa aparent crescută a bolii Alzheimer la femei a dus la cercetări cu privire la rolul estrogenului în boala Alzheimer. Studii recente sugerează că estrogenul nu trebuie prescris la femeile în post-menopauză cu scopul de a reduce riscul de boală Alzheimer. Cu toate acestea, rolul estrogenului în boala Alzheimer rămâne o zonă de focalizare a cercetării.
Unele studii au constatat că boala Alzheimer apare mai frecvent în rândul persoanelor care au suferit leziuni traumatice semnificative la cap mai devreme în viaţă, în special în rândul celor cu gena apoE4.
În plus, multe, dar nu toate studiile, au demonstrat că persoanele cu educaţie limitată – de obicei mai puţin de opt clase – au un risc crescut pentru boala Alzheimer. Nu se cunoaşte dacă acest lucru reflectă o scădere a „rezervelor cognitive” sau alţi factori asociaţi cu un nivel de educaţie mai scăzut

Care este prognoza pentru o persoană cu boala Alzheimer?

Boala Alzheimer este invariabil progresivă. Diferite studii au arătat că boala Alzheimer progresează peste doi la 25 de ani, cu cei mai mulţi pacienţi din gama de opt la intervalul de 15 ani. Cu toate acestea, definirea momentului când se instalează boala Alzheimer, în special în retrospectivă, poate fi foarte dificilă. De obicei, pacienţii nu mor direct de boala Alzheimer. Ei mor mult mai probabil pentru că au dificultăţi la înghiţire sau de mers pe jos, iar aceste schimbări produc infecţii copleşitoare, cum ar fi pneumonia.

Cele mai multe persoane cu boala Alzheimer pot să rămână la domiciliu, atâta timp cât este asigurată o asistenţă de către alt cineva pe măsură ce boala  progresează. Mai mult decât atât, în mare parte din evoluţia bolii, persoanele îşi păstrează capacitatea de a oferi şi primi iubire, schimbul de relaţii interpersonale calde, precum şi participarea la o varietate de activităţi semnificative cu familia şi prietenii.

O persoană cu boala Alzheimer poate să nu mai fie capabilă să facă matematică, dar poate fi încă capabilă să citească cu plăcere o revistă. Cântatul la pian ar putea deveni prea stresant în faţa greşelilor în creştere, dar cântatul împreună cu altele persoane poate fi încă satisfăcător. Tabla de şah ar putea fi pusă deoparte, dar jocul de tenis poate fi încă plăcut. Astfel, în ciuda multor momente exasperante din viaţa pacienţilor cu boala Alzheimer şi a familiilor lor, multe oportunităţi pentru interacţiuni pozitive rămân. Provocarea, frustrarea, apropierea, furia, căldura, tristeţea şi satisfacţia pot fi toate experimentate de către cei care lucrează pentru a ajuta persoana cu boala Alzheimer.

Reacţia la boală a unui pacient cu boala Alzheimer şi capacitatea lui sau ei de a face faţă, variază de asemenea şi poate depinde de factori cum ar fi modele de personalitate pe tot parcursul vieţii şi natura şi severitatea stresului în mediul imediat apropiat. Depresia, neliniştea severă, paranoia sau iluziile pot însoţi sau rezulta din boală, dar aceste afecţiuni pot fi frecvent îmbunătăţite prin tratamente adecvate. Deşi nu exista nici un leac pentru boala Alzheimer, tratamente sunt disponibile pentru a atenua multe dintre simptomele care cauzează suferinţa.

Produse naturale Calivita recomandate pentru boala Alzheimer: